De ce dozele mari de iod sunt periculoase pentru sănătatea tiroidei

În ultimii ani, discuțiile despre iod au devenit din ce în ce mai aprinse. Întrebările privind necesitatea suplimentării iodului și doza optimă au împărțit experții în două tabere: unii consideră că dozele mari sunt esențiale pentru sănătatea tiroidei, în timp ce alții trag un semnal de alarmă asupra potențialelor riscuri. Dar care este adevărul? Este iodul într-adevăr un „elixir” pentru sănătatea tiroidei, sau consumul excesiv poate aduce mai mult rău decât bine?

Acest articol își propune să răspundă acestei întrebări și să aducă claritate într-o problemă extrem de controversată: administrarea dozelor mari de iod. Vom explora principalele argumente aduse în favoarea acestor doze și vom analiza dacă sunt susținute de dovezi științifice solide.

De ce este iodul important?

Înainte de a intra în dezbaterea despre doze mari versus doze moderate de iod, trebuie să înțelegem rolul fundamental al acestui mineral în corpul nostru. Iodul este esențial pentru sinteza hormonilor tiroidieni, T3 (triiodotironina) și T4 (tiroxina), care reglează procese critice precum metabolismul, ritmul cardiac, temperatura corpului și funcționarea creierului. Fără suficient iod, tiroida nu poate produce acești hormoni vitali, ceea ce duce la probleme de sănătate, cum ar fi hipotiroidismul sau gușa (creșterea în volum a glandei tiroide).

Cu toate acestea, la fel cum o cantitate insuficientă de iod poate provoca probleme, tot așa și un exces poate duce la complicații grave. Așadar, doza optimă de iod este esențială pentru a evita tulburările tiroidiene, iar recomandările oficiale de consum zilnic variază între 150 și 300 micrograme (mcg).

Trei abordări în privința suplimentării iodului

Când vine vorba despre suplimentarea iodului, există trei curente principale de gândire:

1. Tabăra conservatoare: Acești experți susțin că majoritatea oamenilor primesc suficient iod din alimente și din utilizarea sării iodate, deci nu este necesară suplimentarea.

2. Tabăra moderată: Cei din această categorie recomandă suplimentarea cu doze mici, în jurul valorii DZR (doza zilnică recomandată), pentru a susține funcționarea optimă a tiroidei. Această tabără, din care fac parte și eu, susține că suplimentele de iod sunt benefice, dar nu trebuie să se depășească o anumită limită.

3. Tabăra pro-doze mari: Aceasta este cea mai controversată. Susținătorii acestei abordări promovează utilizarea unor doze mari de iod, care pot ajunge până la 12,5 mg pe zi sau chiar mai mult, adică de 40 de ori mai mult decât DZR. Ei susțin că dozele mari ar putea oferi beneficii terapeutice în afecțiuni tiroidiene sau chiar pentru detoxifierea corpului de compuși toxici.

 De ce argumentul privind consumul de iod al japonezilor este înșelător

Unul dintre principalele argumente în favoarea dozelor mari de iod este modelul japonez. Susținătorii acestei teorii afirmă că japonezii consumă zilnic, în medie, aproximativ 12,5 mg de iod datorită consumului lor ridicat de alge marine. De asemenea, susțin că acest aport ridicat de iod contribuie la ratele mai scăzute de boli tiroidiene și la speranța de viață mai mare a acestei populații.

Acest argument pare plauzibil la prima vedere, însă datele reale nu susțin aceste afirmații. De fapt, studiile efectuate de guvernul japonez arată că aportul mediu de iod este mult mai mic, situându-se între 1 și 3 mg pe zi. Aceasta este de până la 90% mai mică decât cifra vehiculată de susținătorii dozelor mari de iod. Totodată, DZR oficială pentru japonezi este de 130 mcg, adică foarte aproape de cea recomandată în Statele Unite sau Europa.

Aceste date fac o gaură imensă în argumentul privind consumul masiv de iod al populației japoneze și beneficiile pe care le-ar aduce. Consumul real de iod este mult mai moderat și, chiar și așa, japonezii nu sunt feriți de afecțiuni tiroidiene. De fapt, incidența bolilor tiroidiene, inclusiv a cancerului tiroidian, a crescut în Japonia după implementarea programelor de profilaxie cu iod.

 Cum dozele mari de iod pot influența negativ sănătatea tiroidei

Una dintre problemele majore cu dozele mari de iod este modul în care acestea pot deregla activitatea tiroidei. În general, sănătatea tiroidei urmează o curbă în formă de U în ceea ce privește aportul de iod. Aportul prea mic de iod duce la probleme de hipotiroidism și gușă, în timp ce aportul excesiv poate declanșa afecțiuni tiroidiene autoimune și hipertiroidism.

Cercetările arată că, pe măsură ce aportul de iod crește peste 299 mcg pe zi, riscul de afecțiuni autoimune tiroidiene crește semnificativ. De exemplu, o serie de studii epidemiologice au demonstrat că în țările unde a fost introdus iodul în alimentație, au crescut și cazurile de boală Hashimoto și boala Graves, două afecțiuni autoimune ale tiroidei.

Există și riscul dezvoltării cancerului tiroidian în urma excesului de iod. Aceste dovezi sugerează că un aport ridicat de iod nu protejează tiroida, ci dimpotrivă, o poate afecta grav.

 Detoxifierea halogenilor: mit sau realitate?

Un alt argument folosit de cei care susțin dozele mari de iod este capacitatea acestuia de a detoxifia corpul de halogeni. Halogenii, cum ar fi bromul, clorul și fluorul, sunt elemente care pot concura cu iodul pentru legarea de hormonii tiroidieni, afectând astfel funcționarea optimă a glandei tiroide.

Susținătorii acestui argument cred că iodul în doze mari ajută la eliminarea halogenilor din corp, eliberând hormonii tiroidieni de „captivitatea” acestora. Deși această teorie are o bază științifică, adevărul este că nu sunt necesare doze mari de iod pentru a obține acest efect. Cantități moderate de iod, administrate zilnic, pot realiza același lucru, fără riscul unor complicații tiroidiene.

În plus, consumul de sare iodată (care conține clor) ajută la eliminarea mai rapidă a halogenilor, oferind un sprijin natural și sigur pentru detoxifierea organismului.

 Dozele mari de iod și riscul bolilor autoimune

Un aspect critic ce nu poate fi ignorat este legătura dintre dozele mari de iod și bolile autoimune tiroidiene. Studiile epidemiologice indică clar că un aport ridicat de iod poate declanșa boli autoimune precum Hashimoto și Graves. Aceste boli, odată declanșate, pot rămâne pe viață și necesită tratament continuu.

Corelația între excesul de iod și declanșarea bolilor autoimune este bine documentată. O meta-analiză a studiilor existente arată că oamenii care au un aport excesiv de iod au un risc mult mai mare de a dezvolta afecțiuni autoimune tiroidiene comparativ cu cei care au un aport moderat sau insuficient.

 Există vreun beneficiu al dozelor mari de iod?

În ciuda tuturor riscurilor, există cazuri izolate în care dozele mari de iod au adus beneficii notabile. De exemplu, unii pacienți cu hipotiroidism sever au raportat o îmbunătățire semnificativă a simptomelor după ce au consumat doze mari de iod, în situații în care alte tratamente nu au funcționat.

Totuși, aceste cazuri sunt excepții și nu regula. Pentru majoritatea oamenilor, riscurile depășesc cu mult beneficiile. Este mult mai sigur să te menții în intervalul recomandat de 150-300 mcg de iod pe zi, evitând astfel declanșarea bolilor autoimune și a altor complicații.

 Concluzii: De ce să evitați dozele mari de iod

Pe baza dovezilor prezentate, este clar că dozele mari de iod nu sunt o soluție sigură pentru toată lumea. Deși iodul este esențial pentru sănătatea tiroidei, excesul poate aduce mai multe probleme decât soluții. Afecțiunile autoimune, riscul de cancer tiroidian și dereglarile hormonale sunt doar câteva dintre consecințele potențiale ale consumului exagerat de iod.

Pentru a susține sănătatea tiroidei într-un mod sigur și eficient, cel mai bine este să rămâi în intervalul de 150-300 mcg pe zi, utilizând suplimente doar în cazul în care este necesar și sub supravegherea unui specialist.

Dacă sunteți interesat de alte modalități naturale de a susține sănătatea tiroidei, există numeroase suplimente și terapii naturale care pot fi folosite fără a expune organismul la riscurile dozelor mari de iod.