fbpx

Sunteți predestinat să aveți un anumit tip de corp doar pentru că aveți o problemă cu tiroida arata corpul vostru astfel?

 

Cu siguranta nu tiroida este vinovatul!

 

Dar este adevarat că apar unele tendințe comune în rândul pacienților cu afecțiuni tiroidiene?

 

Absolut.

 

Și tocmai această idee a condus la teoria tipului de corp tiroidian.

 

Această teorie sugerează că, dacă ai o problemă cu tiroida, vei ajunge să ai anumite caracteristici fizice pe care le vei împărtăși cu alte persoane cu aceeași problemă.

 

Aceasta teorie merge și mai departe sugerând că persoanele cu acest tip de corp tiroidian nu numai că arată asemănător, ci și au gânduri similare, au pofte de mâncare similare, se îngrașă în anumite parti ale corpului și multe altele.

 

Totuși, cum se instalează această teorie în lumea reală?

 

Să dezvăluim ceea ce alcătuiește un tip de corp tiroidian și să aflăm.

 

Afirmația #1: Tipurile de corp tiroidian sunt predispuse la creșterea în greutate în șolduri, coapse și talie

 

În primul rând, se spune că tipurile de corp tiroidian sunt predispuse la creșterea în greutate în șolduri, coapse și talie.

Și deși acest lucru este cu siguranță adevărat pentru unii pacienți cu tiroida, nu este adevărat pentru toată lumea.

Când te uiți la fiziologia tiroidei, nu există nicio îndoială că pacienții cu tiroida sunt predispuși la creșterea în greutate în general.

Dar această creștere în greutate nu este atât de pronunțată pe cât cred majoritatea oamenilor și de obicei nu are legătură doar cu masa de grăsime.

De fapt, o mare parte din aceasta este legată de greutatea apei.

 

Ca persoana ce are o problemă cu tiroida, te poți aștepta să câștigi 5-7 kilograme de greutate în plus.

Dar nu este nimic magic în stările scăzute ale tiroidei care conduc grăsimea în mod specific într-o zonă sau alta.

Creșterea în greutate tiroidiană este de obicei distribuită destul de egal pe corp, dar unii oameni vor observa că depun  mai multîn anumite zone ale corpului față de altele.

 

Motivul pentru aceasta are de-a face cu genetica și hormonii .

 

Dacă sunteti persoana care crește în greutate în principal în regiunea inferioară a corpului și a feselor, acea creștere în greutate este aproape sigur determinată de dezechilibrele de estrogen și progesteron.

În acest fel, tiroida ta pregătește scena pentru creșterea în greutate prin reducerea metabolismului, dar ceilalți hormoni sunt cei care o conduc către anumite locații.

 

Știind acest lucru înseamnă că poți să te uiți la distribuția grăsimii pe corp și să-ți faci o idee despre ce tip de probleme hormonale ai putea avea.

 

Ar trebui să testați întotdeauna pentru a confirma, dar aceste informații pot fi cu siguranță utile.

 

Afirmația #2: Tipurile de corp tiroidian ar trebui să mănânce mai puține proteine

 

Următoarea afirmație are de-a face cu dieta.

 

Tipurilor de corp tiroidiene li se spune că ar trebui să consume mai puține proteine.

Motivul acestei recomandări are de-a face cu impactul pe care disfuncția tiroidiană îl are asupra metabolismului.

Deși ideea că pacienții cu tiroida câștigă în greutate într-o distribuție similară pare să fie oarecum validă, aceasta este o recomandare care ar trebui probabil evitată.

 

De ce?

 

Pentru că tocmai acesta este motivul pentru care pacienții cu tiroida au un metabolism mai lent decât normal, ar trebui să mănânce mai multe proteine.

Proteinele sunt necesare pentru sinteza musculară, iar masa musculară slabă reprezintă aproximativ 20-25% din rata metabolică de repaus .

Tiroida controlează mai mult la aproximativ 50-60%, dar 20-25% reprezintă totuși un număr semnificativ pe care îl puteți influența.

 

Știind acest lucru, de ce ați reduce intenționat consumul de proteine, care ar servi doar la reducerea metabolismului atunci când aveți deja un metabolism lent pentru început?

 

Această recomandare nu are niciun sens logic.

 

Experiența mi-a demonstrat că pacienții cu tiroida se descurcă mai bine cu mai multe proteine, nu mai puține, din cauza impactului acestora asupra metabolismului.

 

Importanța proteinelor pentru pacienții cu tiroida:

 

  1. Sinteza musculară: Proteinele sunt esențiale pentru creșterea și repararea țesuturilor musculare. Pacienții cu tiroida au nevoie de un aport adecvat de proteine pentru a menține masa musculară și pentru a preveni pierderea masei musculare.

 

  1. Metabolismul: Proteinele contribuie la creșterea ratei metabolice de repaus, ajutând la arderea mai multor calorii în repaus. Acest lucru este important pentru pacienții cu tiroida, care au un metabolism lent.
  1. Senzația de sațietate: Consumul adecvat de proteine ajută la menținerea senzației de sațietate, prevenind supraalimentarea și contribuind la controlul greutății.

 

 Afirmația #3: Tipurile de corp tiroidian ar trebui să evite legumele crucifere

 

Este adevărat că anumite legume, cum ar fi cele crucifere, conțin compuși care pot bloca absorbția iodului în glanda tiroidă, compuși numiți goitrogeni. Cu toate acestea, beneficiile acestor legume, cum ar fi susținerea sistemului imunitar și sănătății intestinale, depășesc riscurile.

 

Beneficiile goitrogenilor din legumele crucifere:

 

  1. Compușii bioactivi: Legumele crucifere conțin compuși bioactivi care susțin sănătatea generală. Aceste substanțe ajută la reducerea inflamației, la protejarea împotriva cancerului și la susținerea detoxifierii ficatului.
  2. Echilibrarea hormonilor: Consumul de legume crucifere poate ajuta la reglarea echilibrului hormonal prin detoxifierea excesului de estrogen. Aceasta este deosebit de benefică pentru pacienții cu probleme tiroidiene care pot avea și dezechilibre hormonale.
  3. Sănătatea digestivă: Legumele crucifere sunt bogate în fibre, care susțin sănătatea digestivă și ajută la menținerea unui microbiom intestinal sănătos.

Cum să minimizezi efectele goitrogenilor:

 

  1. Prepararea termică: Aburirea sau fierberea legumelor crucifere poate reduce conținutul de goitrogeni cu 30-50%, menținând în același timp majoritatea beneficiilor nutritive.
  2. Suplimentarea cu iod: Creșterea aportului de iod prin suplimente sau alimente bogate în iod poate contracara efectele goitrogenilor, asigurând o funcționare optimă a glandei tiroide.

 

 Afirmația #4: Afecțiunile tiroidiene sunt secundare tulburărilor de estrogen sau problemelor hepatice

 

Această afirmație este inexactă. Cea mai frecventă cauză a hipotiroidismului în țările dezvoltate este boala autoimună tiroidita Hashimoto, care reprezintă aproximativ 90% din toate cazurile de hipotiroidism. Cu toate acestea, problemele de sănătate ale ficatului și tulburările de estrogen pot influența tiroida, deoarece ficatul este locul principal de activare a hormonilor tiroidieni și estrogenul reglează proteinele care leagă hormonul tiroidian.

 

Relația dintre ficat și tiroidă

 

  1. Activarea hormonilor tiroidieni: Ficatul este responsabil pentru conversia T4 (hormonul tiroidian inactiv) în T3 (hormonul tiroidian activ). Problemele hepatice pot afecta această conversie, ducând la simptome de hipotiroidism.
  2. Detoxifierea: Ficatul joacă un rol crucial în detoxifierea organismului. Problemele hepatice pot duce la acumularea de toxine, care pot influența negativ funcția tiroidiană.

Relația dintre estrogen și tiroidă

 

  1. Legarea hormonilor tiroidieni: Estrogenul reglează proteinele care leagă hormonii tiroidieni în sânge. Dezechilibrele de estrogen pot afecta cantitatea de hormon tiroidian disponibil pentru utilizare de către organism.
  2. Influența asupra metabolismului: Estrogenul poate influența metabolismul, iar dezechilibrele hormonale pot agrava simptomele hipotiroidismului.

 

 Afirmația #5: Tipurile de corp tiroidian au poftă de dulciuri, cofeină și amidon

 

Această afirmație este probabil mai adevărată decât falsă. Pacienții cu tiroida sunt

 predispuși la dezvoltarea rezistenței la insulină și au adesea poftă de dulciuri și carbohidrați pentru a obține un impuls rapid de energie. Dependența de cofeină este de asemenea comună, deoarece oboseala este un simptom major al hipotiroidismului.

 

Mecanismele poftei de dulciuri și cofeină

 

  1. Rezistența la insulină: Pacienții cu tiroida pot dezvolta rezistență la insulină, ceea ce face ca organismul să aibă dificultăți în utilizarea grăsimilor ca sursă de energie. Drept urmare, vor avea adesea poftă de dulciuri și carbohidrați pentru a oferi un impuls rapid de glucoză pe care organismul îl poate folosi în schimb.
  2. Oboseala cronică: Un simptom major al hipotiroidismului este oboseala. Pacienții recurg adesea la cofeină pentru a combate această oboseală, dar energia obținută astfel este de scurtă durată și poate înrăutăți starea pe termen lung.

 

Afirmația #6: Pacienții cu tiroida au o formă și o dimensiune a corpului caracteristice

 

Nu există dovezi care să susțină ideea că pacienții cu tiroida au o formă și o dimensiune a corpului caracteristice. Experiența arată că pacienții cu tiroida variază dramatic ca formă și dimensiune. Fiecare pacient cu tiroida este unic, iar programele de tratament trebuie personalizate pentru a reflecta această diversitate.

 

Concluzie

 

Teoria tipului de corp tiroidian este simplistă și nu reflectă complexitatea și diversitatea pacienților cu afecțiuni tiroidiene. Gestionarea eficientă a problemelor tiroidiene necesită o abordare personalizată, bazată pe evaluarea individuală a fiecărui pacient. Ajustarea dietei, creșterea aportului de proteine și asigurarea unui echilibru hormonal corect sunt esențiale pentru îmbunătățirea sănătății și a calității vieții pacienților cu tiroida.

 

Iti doresc toate cele bune in calatoria ta de vindecare  si daca vrei sa lucram impreuna, aici ai datele mele de contact.

 

Referinte

  1. Feldt-Rasmussen, U. (2007). Neuropsychiatric Symptoms in Hypothyroidism and Autoimmune Thyroiditis. Nature Reviews Endocrinology, 3(2), 158-166.
  2. Bauer, M., Goetz, T., Glenn, T., & Whybrow, P. C. (2008). The Thyroid-Brain Interaction in Thyroid Disorders and Mood Disorders. Journal of Neuroendocrinology, 20(10), 1134-1141.
  3. Smith, R. H. (2010). Thyroid Hormones and Anxiety. Thyroid Research, 3(1), 5.
  4. Hage, M. P., & Azar, S. T. (2012). The Link Between Thyroid Function and Depression. Journal of Thyroid Research, 2012, 590648.
  5. Carta, M. G., Loviselli, A., Hardoy, M. C., Massa, S., Cadeddu, M., Sardu, C., & Dell’Osso, L. (2004). The Link Between Thyroid Autoimmunity (Hashimoto’s Thyroiditis) and Depression. Journal of Affective Disorders, 83(2-3), 303-308.
  6. Joffe, R. T., & Levitt, A. J. (1992). Major Depression and Hypothyroidism. Journal of Affective Disorders, 25(3), 279-283.
  7. Vanderpump, M. P. J. (2011). The epidemiology of thyroid disease. British Medical Bulletin, 99, 39-51. [Link](https://academic.oup.com/bmb/article/99/1/39/421350)
  8. Bianco, A. C., & Kim, B. W. (2006). Deiodinases: implications of the local control of thyroid hormone action. Journal of Clinical Investigation, 116(10), 2571-2579.
  9. Spencer, C. A., & Wang, C. (1995). Thyroglobulin measurement: Techniques, clinical benefits, and pitfalls. Endocrinology and Metabolism Clinics of North America, 24(4), 841-863.
  10. Reaven, G. M. (1995). Pathophysiology of insulin resistance in human disease. Physiological Reviews, 75(3), 473-486.